Imaginile se derulează cu o viteză amețitoare, par o eternitate cuprinse într-o clipă frântă......
............foșnet de pădure în târziu de toamnă și fâlfâit de aripi într-un amurg nefiresc ce-și stinge ultimele licăriri pe un drum de țară......glas de greieri și zgomotul înăbușit al pașilor mei în colbul drumului....De ce sunt singură? Unde ești? Gândurile mi te-au alungat din nou....... unde te-ai rătăcit....?
........... o geană de cer se arată timid în chenarul ferestrei, sunetele nopții se sting încet.....dimineața asta amăgește....încă nu are putere și tu....ești trist....poate pentru-că, gândurile mele sunt reci, cenzurate de tristeți...Încerc să zâmbesc, dar zâmbetul se pierde în privirea ta....mă cerți... Nu sunt perfectă.... am toane, sunt prea veselă sau prea trisă......mereu la extreme. Trăiesc din plin sau stau inertă visând aiurea.....Și totuși ești acolo....când nu am putere să mă mai ridic.........cu un zâmbet uitat pe chip și o mână-ntinsă....
......ai plecat din nou și am atâtea să-ți spun! Câte-n lună și-n stele! Trebuie să-ți povestesc despre un zâmbet superb pe care l-am văzut astăzi, să-ți povestesc de cățelușul rătăcit în autobuz, trebuie să-ți povestesc despre ultimele clipe ale toamnei, despre ultima frunză căzută....despre steaua căzută azi noapte..... nerăbdarea mea crește și tu întârzii....aștept din moment în moment să sune soneria.....Țrrr...țrrrr.......Ce sunet sinistru totuși.....sunt amețită....speriată.....e doar deșteptătorul!
............foșnet de pădure în târziu de toamnă și fâlfâit de aripi într-un amurg nefiresc ce-și stinge ultimele licăriri pe un drum de țară......glas de greieri și zgomotul înăbușit al pașilor mei în colbul drumului....De ce sunt singură? Unde ești? Gândurile mi te-au alungat din nou....... unde te-ai rătăcit....?
........... o geană de cer se arată timid în chenarul ferestrei, sunetele nopții se sting încet.....dimineața asta amăgește....încă nu are putere și tu....ești trist....poate pentru-că, gândurile mele sunt reci, cenzurate de tristeți...Încerc să zâmbesc, dar zâmbetul se pierde în privirea ta....mă cerți... Nu sunt perfectă.... am toane, sunt prea veselă sau prea trisă......mereu la extreme. Trăiesc din plin sau stau inertă visând aiurea.....Și totuși ești acolo....când nu am putere să mă mai ridic.........cu un zâmbet uitat pe chip și o mână-ntinsă....
......ai plecat din nou și am atâtea să-ți spun! Câte-n lună și-n stele! Trebuie să-ți povestesc despre un zâmbet superb pe care l-am văzut astăzi, să-ți povestesc de cățelușul rătăcit în autobuz, trebuie să-ți povestesc despre ultimele clipe ale toamnei, despre ultima frunză căzută....despre steaua căzută azi noapte..... nerăbdarea mea crește și tu întârzii....aștept din moment în moment să sune soneria.....Țrrr...țrrrr.......Ce sunet sinistru totuși.....sunt amețită....speriată.....e doar deșteptătorul!
Ce vise frumoase, ai tu, septembrie! Si-am mai vorbit despre vise; si stim ca ele sunt o prelungire a inconstientului. Si este minunat ca visam frumos!
RăspundețiȘtergereVise înainte de a suna ceasul?
RăspundețiȘtergerePrea repede îs curmate...
Din visul tau, aleg tristetea.Dar vad si-o bucurie adormita, pe care-o las sa se trezeasca.
RăspundețiȘtergere@Qed...întradevăr....deci, sâmbătă să te uiți prin Cișmigiu după un chip adormit...:)
RăspundețiȘtergere@Dr. Cat....astea dor cel mai rău..
@Brândușa...se trezește cînd adorm visele....
@septembrie, ma voi uita, numai sa fie maia dormit decat al meu. :))
RăspundețiȘtergere