Clovn...

                

     Deschide o ușă la întâmplare și intră grăbită în camera semiobscură. Se uită în jur, căutând ceva anume. Răscolește sertare și rafuri. Caută ceva, dar nu prea știe cum anume arată. Ar trebui să fie ceva sclipitor...Are nevoie cu disperare de acel ceva.. Oare, l-ar recunoaște dacă l-ar găsi?  Altă cameră....și alta.....În urma ei, lucrurile odată bine așezate la locul lor, rămân răvășite...Iese în fugă în stradă...brusc tot ceea ce o înconjoară capătă proporții uriașe... oamenii par căpcăuni cu zâmbete lăbărțate fals pe fețe necunoscute.....Fuge de lume spre locuri odinioară dragi.....caută....și caută......Zilele trec haotic, toamna aproape nebăgată în seamă. Timpul se comprimă.........devine tot mai mic și mai mic.....are senzația că-l ține în palmă. Unde s-a rătăcit? Ceva s-a pierdut pe drum. Inocența. Bucuria. Frumusețea. Zâmbetul curat. Odată, le-a avut pe toate. Dar.......Suntem atât de puri la început! Apoi, vin cei din jur...și-și hrănesc nemernicia cu visele tale. Dau năvală, știind ei ce e mai bine......Calcă în picioare sentimente și trăiri.......Merg mai departe la braț cu Măria Sa Gri-ul, fericiți că au mai distrus o felie.......... Fiecare și-a luat o porție, mai mică sau mai mare. Dar nu în folosul lor, ci pentru a o distruge. E un fel regulă.  Toate s-au adunat într-o inconștiență care e la modă. Ciudat, când s-a transformat într-un clovn chinuit? Nu-i place arena, nu-i place muzica, nu-i place publicul......Ceva i se zbate în palmă.........Se uită cu milă la timpul chinuit.........Ridică mână și-i dă drumul....Nu poți opri timpul în loc.....dar, dacă îți dorești cu adevărat....poți călca regula în picioare....