Plouă......plouă nebunește într-un început dureros de decembrie. Plouă repezit și rece. În altă seară aș fi deschis larg geamul și aș fi zâmbit....M-aș fi bucurat de miresme, de ceață...de dansul picurilor...unii se întâlnesc și strâns îmbrățișați dansează, dansează....până la impact. La fel ca și oamenii. Un picur, un om.....În seara asta nu pot....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Urmezi Calea Soarelui........ Nu prea contează unde duce și nici cum o urmărești...... Apoi, între un apus și un răsărit............. -
Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...
Stai aici, desi ploua este un mic paradis, cand tu vrei, cand tu gandesti, tu poti sa fii in paradis.
RăspundețiȘtergerePloaia nu aduce o stare de fericire sau beatitudine. Cred ca devii posomorat sau adanceste tristetea deja existenta. Nu deschide geamul decat daca stii sigur ca poti tipa de fericire.
RăspundețiȘtergere