Pași tăcuți în tăcerea străzii...Noaptea adâncă, plumburie, mistere ascunse de ochii muritorilor. Picuri de ploaie, repezi și reci.....ce ușor am putut să las să plece toate dorințele mele, ce ușor am putut să renunț la frumos, ce ușor am acceptat sfârșitul.....gol, gol peste tot, în suflet, afară, pustiu neângrădit....Ce putere mă mai poate aduna oare....ce motiv ar mai fi....gol, pustiu, tăcere....
luni, 18 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...
-
Asculta mai multe audio Muzica Despre iubire s-a tot vorbit, se vorbește și se va tot vorbi....și nimeni, cred, că nu va reuși să o ...
-
Plutesc într-un spațiu necunoscut....limitat oarecum. Parcă ar fi o încăpere fără pic de gravitație. Afară simt agitația, freamătul, v...
doar ziua de maine!
RăspundețiȘtergeresau ... o alta dimineata.
:)
Diminețile sunt crude....te adună de prin lumea viselor și te trântesc în realitate....
RăspundețiȘtergereSunt convinsa ca vei renaste din cenusa, ai putere sa lupti, ai vointa ... poate doar te incarci, e timpul tau de pauza.
RăspundețiȘtergereStiu ca poti si nu renunti usor, am citit printre randuri !
Cu drag,
Mulțumesc Brândușa!
RăspundețiȘtergere