luni, 10 mai 2010
Într-o noapte de vară
Asculta mai multe audio Muzica
..Jocul focului lumina straniu întunericul din jur..când și când o răbufnire mai spărgea liniștea nopții. Caii, stăteau nefiresc de liniștiți lângă noi, tăcuți. Privirile noastre de oameni mici şi muritori se pierdeau în infinitul cerului împodobit cu miliarde de stele. Păduri de brazi ne înconjurau şi ne ocroteau de realul de dincolo de ele. Inerţia trupurilor, trupuri unite cu natura, timpul oprit în loc de frumos! Atunci am trăit acel absolut. Era în toate, în fiinţa mea, în inima mea, în jur, în el..Şi nu ştiu să vă spun ce gust avea. Îl simt, îl retrăiesc ori de câte ori îmi vine în amintire....dar e un gust atât de rar şi de preţios încât...încă cred că nu are o denumire a lui...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...
-
Nu ai ?! Nu, nu am ! Cum se poate să nu ai ? Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns. Se uită la mine cu ochi mari, ținând ...
Foarte frumos! As vrea sa simt si eu gustul asta.
RăspundețiȘtergereDoar de noi depinde..
RăspundețiȘtergereNu stiu daca depinde doar de noi. Cred ca si de altii. Omul este fiinta sociala.
RăspundețiȘtergere@dreamer ...am descris un moment petrecut in creierul muntilor, undeva prin Apuseni. Nu are nimic de-a face cu socialul
RăspundețiȘtergereFaptul ca sunt un visator, imi influenteaza perceptia.:)
RăspundețiȘtergere