Nu ai ?!

Nu, nu am !

Cum se poate să nu ai ?

Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns.
Se uită la mine cu ochi mari, ținând ceașca de cafea într-o mână
și telefonul în cealaltă, rămânând într-o poziție ce parcă se oprise în aer...

Nu se poate! Facem unul acum! Imediat!

Se apucă să butoneze febril telefonul, întrebându-mă scurt:

-  Prenume, nume, data nașterii..a, nu ! Pe astea le știu!
Poftim, alege o adresă de e-mail și parola! Și îmi intinde telefonul..

Mă uit la telefon ca la a șaptea minune a lumii.
Ce îmi trebuie mie cont de Facebook?

Hai mai repede că ne apucă prânzul la micul dejun !

Adresă, parolă...bun! Și acum ? Am cont, sunt în trend...ce fac mai departe?

Ceașca de cafea aterizează cu un clinchet de porțelan pe măsuța de sticlă,
iar ea îmi ia telefonul și zice:

Pa, am plecat. Într-o zi, o să îmi mulțumești.

Era 28 octombrie 2011.