Nu ai ?!
Nu, nu am !
Cum se poate să nu ai ?
Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns.
Se uită la mine cu ochi mari, ținând ceașca de cafea într-o mână
și telefonul în cealaltă, rămânând într-o poziție ce parcă se oprise în aer...
Nu se poate! Facem unul acum! Imediat!
Se apucă să butoneze febril telefonul, întrebându-mă scurt:
-  Prenume, nume, data nașterii..a, nu ! Pe astea le știu!
Poftim, alege o adresă de e-mail și parola! Și îmi intinde telefonul..
Mă uit la telefon ca la a șaptea minune a lumii.
Ce îmi trebuie mie cont de Facebook?
Hai mai repede că ne apucă prânzul la micul dejun !
Adresă, parolă...bun! Și acum ? Am cont, sunt în trend...ce fac mai departe?
Ceașca de cafea aterizează cu un clinchet de porțelan pe măsuța de sticlă,
iar ea îmi ia telefonul și zice:
Pa, am plecat. Într-o zi, o să îmi mulțumești.

Era 28 octombrie 2011.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Atenție! Strig catalogul..:))

Și crinii plâng....

Bun găsit !